Rounite - Morbach - Exilat de Bunavoie

Inapoi - 5

November 28th, 2006

Insa pentru Victoria Salsa nu era doar o discoteca. Salsa era parte din viata ei, asa cum parte din viata multura e Biserica. Acolo il regasea ea pe Dumnezeu – poate intr-un fel pagan – si tot acolo privea Iadul in ochi si-i zambea ca unui dusman care nu o putea atinge. De cele mai multe ori Salsa insemna trei-patru beri si un dans disperat, fara control, un dans in care-si punea sufletul, un dans plin de viata si de pasiune. Isi inchidea de cele mai multe ori ochii si-si lasa trupul in voia muzicii. Uneori se imagina dansand cu barbatul ideal – acel blond cu ochi de cerb din visurile ei – alteori se imagina dansand la marginea unui abis. Uneori doar statea culcata pe malul unei mari calme lasand valurile sa-i mangaie cu blandete trupul, alteori se regasea sub suvoiul patimas al unei cascade. Se transforma adesea in vantul care se agata de varfurile brazilor in munti, ori in izvoarele ce-si croiesc drumul peste pietre… Insa cel mai des era o rana. Doar ca pentru a putea simti toate aceste senzatii, pentru a se putea ruga cu sufletul si trupul deopotriva, era nevoie de ritm, si, in ultima vreme, Salsa nu i-l mai aducea… gusturile clientilor discotecii se schimbasera, de fapt… venisera clienti noi, tineri, care isi doreau sa danseze pe ritmurile impuse de curentele muzicale ale momentului. Iar noii patroni ai discotecii le faceau pe plac, pentru ca, pana la urma, pentru ei Salsa nu era un altar, ci o afacere. La fel cum fusese si pentru primii patroni, la fel cum, poate, avea sa fie si pentru urmatorii. De multe ori Victoria se gandea ca intr-o buna zi avea sa deschida ea insasi un club in care oamenii sa poata asculta muzica veche, muzica de valoare si nu ceva fad si trecator.

Salsa, merengue, cumbia, copla (care nu se auzea niciodata in discoteca) aveau valoarea lor, valoare data de pasiune. Asta era: toate aceste ritmuri latino-americane puteau fi descrise cu un singur cuvant: pasiune.

Salsa era cu adevarat un stil fascinant. Fiecare melodie incepea usor, uneori ca o soapta, alteori ca o adiere blanda de vant, sau ca un zbor, pentru ca, treptat-treptat, sa-si inteteasca ritmul, sa strige durerea sau bucuria. Gandindu-se la salsa Victoria ii asemuia ritmul unei spirale.

Merengue insemna apropierea – pana la contopire – de partener. Pasii (simpli) nici nu prea contau. Ceea ce conta era echilibrarea ritmurilor celor doi dansatori pana la gasirea unuia comun… Cea mai buna solutie ar fi fost ca partenerii sa fie lipiti unul de celalalt, sau legati cu o sfoara, pentru ca nici unul sa nu fie tentat sa rupa ritmul…

Entry Filed under: Capitolul III